Am un copil anxios. Ce fac?

Ești un părinte temător, neliniștit? Pentru tine și, deci, și pentru copilul tău, lumea este periculoasă?

Sau ești un părinte calm, care îi conferă siguranță copilului și îi arată că lumea este sigură?

Adulții, chiar dacă în general nu sunt persoane anxioase, pot fi părinți anxioși. Pentru că anxietatea este contagioasă, iar părinții își fac griji pentru copiii lor anxioși. Dacă nu vor avea o viață reușită din cauza acestei anxietăți?

Când nu pot suporta să își vadă copiii suferind nici măcar puțin, părinții ating niveluri ridicate de anxietate. Nu ne bucurăm când copiii suferă, dar trebuie să fim capabili să le tolerăm suferința. Copiii au nevoie de provocări pe măsura lor pentru a-și dezvolta competența și încrederea, iar aceste provocări duc la frustrare și durere pe care o vor manisfeta prin plâns/ crize de furie, iar părinții trebuie să o poată tolera.

Nu îi putem feri pe copii de provocările specifice vârstei lor. Nu trebuie să devenim părinți ”elicopter” – supraprotectori și gata de intervenții salavtoare pentru că astfel le creștem anxietatea și nu îi pregătim pentru viitor.

Ce poate face însă un părinte? Dacă el poate renunța la propria anxietate, atunci îl poate ajuta și pe copil.

Dacă ești un părinte care nu suportă să își vadă copilul anxios, temător, suferind din punct de vedere emoțional, iată câteva întrebări la care să meditezi:

  • Este într-adevăr prea greu ceea ce trebuie să încerce cel mic sau pur și simplu nu poți suporta tu durerea copilului?
  • Ce trezește în tine anxietatea copilului? Furie, frustrare, exasperare? Amintiri dureroase din copilăria ta?
  • Ești atât de surmenat încât să cedezi cererilor lui nerezonabile?
  • Viața ta orbitează în jurul lucrurilor pe care copilul nu poate sau nu trebuie să le facă?
  • Ești îngrijorat despre ceea ce înseamnă această anxietate pentu viitorul copilului tău?

Dacă ești un părinte anxios trebuie să îți recunoști propriile îngrijorări și frici, să practici relaxarea și reducerea stresului și să ceri ajutor atunci când nu poți gestiona singur unele situații sau emoții.

Apoi trebuie să fim corecți față de copiii nostri. Le cerem să facă schimbări în viața lor, să încerce lucruri noi. Dar și noi trebuie să abordăm, să înfruntăm acele situații care ne creează anxietate și pe care le evităm. Copiii vor observa schimbarea la noi, ceea ce le va da și lor mai mult curaj și se vor simți în siguranță alături de noi.

În loc de concluzii:

  • Arată înțelegere și empatie față de copilul tău, față de temerile lui.
  • Descoperă-ți temerile și lucrează cu ele, singur sau cu ajutorul unui coach/ consilier de dezvoltare personală.
  • Înainte să îl provoci pe copil să încerce ceva nou, provoacă-te pe tine și fă ceva ce eziți să faci de ceva timp.

Sursa: Lawrence J. Cohen – Rețete împotriva îngrijorării, 2014