FURIA REPRIMATĂ ȘI CANCERUL LA SÂN

În 2020, 12,2% (12 mii) dintre cazurile noi de cancer din România au fost cancer de sân – acest tip de cancer situându-se pe locul 3 în țara noastră. Aproape 4.000 de femei au decedat în România din cauza cancerului de sân în 2020. (sursa aici )

În majoritatea articolelor despre cancer se discută despre cauzele medicale ce duc la declanșarea bolii. Cartea lui Gabor Maté vine cu o abordare din perspectiva impactului emoțiilor, furiei reprimate, dar și despre importanța suportului social în declanșarea și vindecarea cancerului la sân. În continuare găsiți câteva dintre cele mai importante concluzii ale autorului.

• Pacientele cu cancer mamar relatează adesea că medicii lor nu exprimă un interes activ față de ele ca persoane sau pentru contextul social și emoțional în care trăiesc. Se presupune că acești factori nu au un rol semnificativ nici în originea, nici în tratamentul bolilor. Această atitudine este consolidată de cercetări psihologice limitat concepute.
• Niciun alt cancer nu a fost studiat mai atent pentru posibile legături biologice dintre influențele psihice și apariția bolii.
• Numai o mică parte dintre femeile cu cancer mamar – aproximativ 7% – dobândesc boala din motive genetice. Chiar și în cazul celor predispuse genetic, sigur sunt implicați factori de mediu, din moment ce toate femeile care au una dintre cele trei gene asociate cu cancerul mamar vor dezvolta, de fapt, o tumoare malignă.
• Este forțat să impunem o separare între hormoni și emoții. Deși este perfect adevărat că hormonii sunt markeri activi sau inhibitori ai malignității, nu este adevărat că acțiunile lor nu a nimic de a face cu stresul. De fapt, unul dintre principalele moduri în care emoțiile acționează biologic în apariția cancerului este efectul hormonilor. Unii hormoni – cei estrogeni – încurajează creșterea tumorilor. Alții sporesc dezvoltarea cancerului prin reducerea capacității sistemului imunitar de a distruge celulele maligne. Producția hormonală este afectată în mod clar de stresul psihic. Femeile au știut întotdeauna că stresul afectează funcția ovariană și ciclurile menstruale – stresul excesiv poate chiar să inhibe menstruația.
• Sistemul hormonal al organismului este legat în mod indisolubil de centrii cerebrali unde emoțiile sunt primite și interpretate. La rândul său, aparatul hormonal și centrii emoționali sunt legați de sistemul imunitar și sistemul nervos. Acestea nu sunt patru sisteme separate, ci un super-sistem care funcționează ca un întreg pentru a proteja corpul de invazia externă și de tulburările care ar putea afecta starea fiziologică internă.
• Este imposibil ca orice stimul stresant, cronic sau acut să acționeze doar asupra unei părți a super-sistemului. Ce se întâmplă cu unul le va afecta pe toate.
• Studiile efectuate la U.S. National Cancer Institute din SUA au constatat că celulele ucigașe naturale (…) sunt mai active în cazul pacientelor cu cancer mamar care sunt capabile să își exprime furia, să adopte o atitudine de luptă și care au mai mult sprijin social. Aceste femei au avut o răspândire semnificativ mai redusă a cancerului mamar, în comparație cu cele care au manifestat o atitudine mai puțin încrezătoare sau care au avut mai puține legături sociale.
• Cercetătorii au constatat că factorii emoționali și implicarea socială au fost mai importanți pentru supraviețuire decât boala în sine.
• Stresul nu este doar o chestiune care ține de stimuli externi, ci și de răspunsul individual. Aceasta se produce în viața persoanelor ale căror temperament înnăscut, istoric de viață, modele emoționale, resurse fizice și mintale, precum și sprijin social și economic variază foarte mult.
• În majoritatea cazurilor de cancer mamar, stresul este ascuns și cronic. El provine din experiențele din copilărie, din programarea emoțională timpurie și din stilurile de adaptare psihologică inconștientă. Stresul se acumulează de-a lungul vieții pentru a face pe cineva susceptibil de boală.
• Cercetările au sugerat de zeci de ani că femeile sunt mai expuse la cancer mamar în cazul în care copilăria lor s-a caracterizat prin deconectarea emoțională de la părinți sau prin alte tulburări în creștere; dacă ele tind să își reprime emoțiile, în special furia; dacă nu au relații sociale care să le sprijine la maturitate; și dacă sunt de tip altruist, îngrijitoare de tip conpulsiv.
• O evaluare psihanalitică din 1952 a femeilor cu cancer mamar (…) spunea că aceste paciente au demonstrat ”incapacitatea de a se descărca sau de a se ocupa corespunzător de furie, agresivitate sau ostilitate (care, la rândul ei, era mascată de o aparentă amabilitate)”. Cercetătorii au considerat că situațiile conflictuale nerezolvate ale pacienților se manifestau ”prin negare și comportamente nerealiste, marcate de sacrificiul de sine”.
• ”Suprimarea furiei și pasivitatea în răspunsuri, chiar stoicismul, sunt asociate cu sechele de risc biologic” (dr. Sandra Levy).
• Reprimarea furiei sporește riscul de cancer din motivul foarte practic că mărește expunerea la stresul fiziologic. Dacă oamenii nu sunt în măsură să recunoască intruziunea sau nu se pot afirma pe sine chiar și atunci când văd o abatere, este posibil să fi trăit în mod repetat daunele provocate de stres.
• Stresul este un răspuns fiziologic la o amenințare percepută, fizică sau emoțională, indiferent dacă persoana este sau nu conștientă imediat de percepție.
• Chiar și în mica minoritate a cazurilor în care este un factor important predispozant, ereditatea nu poate explica de la sine cine va dezvolta cancer mamar și cine nu.
• Adulții care au un istoric al copilăriei cu probleme nu se vor confrunta cu pierderi mai grave decât ceilalți, dar capacitatea lor de a face față va fi afectată de educația lor.
• Același eveniment extern va avea un impact fiziologic foarte variat, în funcție de persoana care îl trăiește. Moartea unui membru al familiei va fi procesată în mod diferit de o persoană care este bine integrată din punct de vedere emoțional și într-o relație de susținere, decât de o persoană singură sau frământată de sentimentul de vină cronic din cauza condiționării din copilărie.

(Rezumat din cartea Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns – Gabor Maté)