FURIA REPRIMATĂ ȘI CANCERUL PULMONAR

Fumatul ucide! Fumatul duce la cancer pulmonar!

Acestea sunt unele dintre mesajele care apar pe pachetele de țigări sau în campaniile anti-fumat. Dar se pare că nu doar compușii chimici din tutun duc la apariția cancerului. În mod sigur cunoașteți persoane care au fumat toată viața și totuși nu au făcut cancer.

Din nou se pare că emoțiile reprimate fac gazda mai susceptibilă la apariția cancerului. În special furia, mânia reprimată.

Mai jos găsiți mai multe explicații pe acest subiect preluate din cartea lui Gabor Maté, Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns.

• Fumatul crește considerabil riscul de cancer nu numai în cazul plămânului, ci și al vezicii urinare, al gâtului și altor organe.
• Fumatul nu determină apariția cancerului la plămâni, așa cum nici căderea în apă adâncă nu provoacă înecul. Scufundarea în apă adâncă poate fi fatală pentru înotătorul neprotejat; pentru o persoană care înoată bine sau este echipată cu vestă de salvare, aceasta prezintă un risc redus. Este necesară o combinmație de factori pentru a cauza înecul.  La fel se întâmplă și în cazul cancerului pulmonar.
• În mai multe studii realizate, David Kissen, un chirurg toracic britanic, a constatat că riscul de cancer pulmonar a fost de cinci ori mai ridicat la bărbații care nu aveau capacitatea să exprime emoția eficient. Pacienții care sufereau de cancer pulmonar și fumau, dar nu trăgeau fumul în piept, reprimau și mai mult emoțiile decât cei care inhalau. El a remarcat că cu cât reprimarea emoțiilor este mai severă, cu atât  este mai mică dauna provocată de fum necesară pentru a duce la cancer.
• Nu este suficient numai tutunul ca să apară cancerul pulmonar: reprimarea emoțională trebuie să potențeze cumva efectele cauzate de fumul de țigară.
• Influențele psihologice aduc o contribuție biologică decisivă la apariția bolii maligne – prin conexiunile dintre componentele aparatului de stres al corpului: nervii, glandele hormonale, sistemul imunitar și centrii cerebrali în care emoțiile sunt percepute și procesate.
• Psihoneuroimunoendocrinologia = disciplina care studiază funcțiile conexe ale organelor și glandelor care ne generează comportamentul și echilibrul fiziologic.
• Sarcina combinată a acestui sistem psihoneuroimunoendocrin (PNI) este de a asigura dezvoltarea, supraviețuirea și reproducerea fiecărui organism.
• Activitatea hormonală perturbată și protecția imunitară afectată au un rol în apariția cancerului.
• Opinia mecanicistă susține teoria conform căreia cancerul rezultă din deteriorarea AND-ului unei celule de către o substanță nocivă – de exemplu, produșii care descompun tutunul. Această perspectivă nu poate explica de ce unii fumători dezvoltă forme de cance, pe când alții  nu, chiar dacă tipul de tutun și cantitatea pe care o inhalează sunt aceleași.
• Cancerul pulmonar nu este o boală transmisă genetic, așa cum nici deteriorarea genelor în cancerul pulmonar nu este cauzată de ereditate.
• Reprimarea obișnuită a emoției aduce o persoană într-o situație de stres cronic, iar stresul cronic creează un mediu biochimic nenatural în organism. Nivelurile anormale continue ale hormonilor steroizi pot interfera cu moartea normal programată a celulelor. De asemenea, celulele natural ucigașe participă la moartea celulară.
• Depresia, o stare mintală în care reprimarea furiei domină funcționarea emoțională, interacționează cu fumatul, scăzând activitatea celulelor NK.
• Leziunile de la nivelul AND-ului nu sunt suficiente pentru a cauza apariția cancerului. Sunt necesare defecte de regenerare a AND-ului și/sau o deteriorare a morții celulare reglate. Stresul și reprimarea emoțiilor pot afecta negativ ambele procese.
• Boala nu este un simplu rezultat al unui atac extern, ci se dezvoltă într-o gazdă vulnerabilă, în care mediul intern a fost dezorganizat.
• ”Starea psihică cronică a individului joacă un rol important fie în răspândirea tumorilor, fie în armonizarea sau accentuarea impactului asupra mediului de stres…Sistemul endocrin uman este un mediator critic al interacțiunii dintre psihic și tumoare…Se pare că este inevitabil ca factorii psihici care provoacă schimbări endocrine să aibă efecte chiar asupra biologiei tumorale” (dr. Marc E. Lippman)
• În numeroase studii despre cancer, factorul de risc cel mai des identificat este incapacitatea de a exprima emoția, în special mânia. Reprimarea furiei nu este o trăsătură emoțională abstractă care duce în mod mistoerios la boală. Este un factor de risc major, deoarece crește stresul fiziologic asupra organismului. Nu acționează singură, ci împreună cu alți factori de risc care ar putea să o însoțească, cum ar fi deznădejdea și lipsa sprijinului. Persoana care nu simte sau nu exprimă emoția ”negativă”  va fi izolată chiar dacă este înconjurată de prieteni, deoarece sinele ei este ascuns.
• Deznădejdea duce la neputință, deoarece nimic din ce se poate face nu duce la vreo schimbare.